Dr. psiholog Kádár Annamária recomandă Nina și secretul ariciului

În ceea ce privește epocile de basm, copiii de nouă-zece ani se orientează intens spre realitate. Această perioadă se caracterizează, de asemenea, prin dispariția jocului simbolic, când copiii pot încă să modeleze realitatea în funcție de dorințele lor emoționale și intelectuale. Noua etapă, care poate fi comparată cu perioada de evoluție duală în care animalele puteau trăi atât pe uscat, cât și în apă, îl obligă pe copil să echilibreze realitatea și fantezia într-un mod în care nu a fost nevoie să o facă înainte. De acum, imaginația lucrează doar cu domenii ale realității pe care le crede plauzibile, experiența și maturitatea intelectuală a copilului excluzând soluția miraculoasă. La această vârstă, copilul este cetățeanul a două lumi: cu un picior pe tărâmul basmelor și cu celălalt pe terenul realității. Filmul Nina și secretul ariciului descrie exact această tranziție, îmbinarea între ficțiune și realitate: un tată care îi povestește fiicei sale în fiecare seară despre aventurile unui arici curajos își pierde locul de muncă într-o fabrică locală.

Filmul ia în serios sentimentele, anxietățile și temerile Ninei, ajută la exprimarea gândurilor și emoțiilor. Animația prezintă în mod simbolic procesul de maturizare și sfârșitul copilăriei, înfățișând capcanele și pericolele pe care orice erou de basm trebuie să le înfrunte în viața reală. Toți copiii sunt afectați de problemele reale ale adulților, chiar dacă nu vorbim despre ele. Confruntarea cu acestea printr-o poveste, un basm, un film le oferă posibilitatea de a le înțelege și de a le procesa emoțional.

La această vârstă, elementele magice ale poveștilor sunt înlocuite de realitatea, iar lupta eroică devine reală. Nina și cel mai bun prieten al ei pun la cale un plan asemănător cu cel al lui Robin Hood: să recupereze comoara furată și să o ofere colegilor care și-au pierdut locul de muncă. Copiii prepuberi adoră poveștile în care eroii au emoții umane, se tem, se miră, ezită și uneori folosesc viclenii sau trucuri în loc de lupta directă, față în față. Nu numai că acești eroi sunt mai umani, dar au trăsături, acțiuni și motive individuale, la fel ca și copilul care ascultă și citește povestea. Apare eroul care nu mai are nevoie de ajutor, ci vrea să învingă prin propriile forțe. De asemenea, elementele minunate se pierd, magia dispare treptat și realitatea pătrunde din ce în ce mai profund. Filmul în cauză reprezintă un amestec de basm și realitate, anticipând sfârșitul epocii basmelor. Această dihotomie particulară se reflectă în film: cadrul miraculos din film conține, pe lângă elementele fantastice, și elemente de realitate.

În calitate de psiholog specializat în psihologia copilului și a terapiei prin povești, mi se pare minunat faptul că filmul, deși folosește materiale vizuale, arată importanța ascultării poveștilor și a creării de imagini mentale. În timp ce ascultă o poveste, copilul nu numai că îl ascultă pe părintele care povestește, dar își aduce atenția și către interior, iar basmul prinde viață în imaginația lui unde el își creează o închipuire fantastică care corespunde propriilor dorințe. Aceasta este o muncă interioară foarte intensă: copilul își imaginează ceea ce aude și își creionează propria poveste printr-o ilustrație lăuntrică. Acest lucru îl ajută să treacă peste tensiunile și sentimentele negative pe care le-a acumulat în timpul zilei și să îmblânzească temerile pe care încă nu poate sau nu îndrăznește să le articuleze. Relația personală a Ninei cu povestitorul, adică cu tatăl lui, îi permite să se simtă în siguranță emoțională, să se relaxeze, să se lase cuprinsă de o stare de conștiință lină în care poate da viață imaginației sale și își poate crea cinemaul său personal. Filmul arată că multe lucruri depind de imaginile mentale pe care le păstrăm în inimile noastre încă din copilărie. După cum spunea José Ortega y Gasset: „Adevărata baghetă magică este mintea copilului.” Identificându-ne cu eroii noștri, putem învăța din basme să nu renunțăm atunci când lucrurile sunt dificile și să îi ajutăm întotdeauna pe ceilalți.

‍

Micul arici ne însoțește în această călătorie ca un prieten imaginar. Funcția prietenului imaginar este de a ne ușura încărcătura emoțională și, de fapt, îi putem fi recunoscători, pentru că îl ajută pe copilul nostru să înfrunte mai ușor tenebrele, frica și durerea. El poate fi un partener de conversație, un mijloc de eliberare a tensiunilor emoționale, un ajutor, un sprijin, un consilier și un ghid, și poate compensa ceea ce copilul trăiește ca o lipsă. De asemenea, poate acționa ca un alter ego, făcând lucruri care sunt interzise copilului, astfel atenuând sentimentele de vinovăție. Prietenul imaginar oferă sprijin atunci când copilul trece prin singurătate sau respingere, el ascultă, este demn de încredere și este întotdeauna prezent atunci când este nevoie. Ajută la confruntarea cu situațiile dificile din viață, astfel încât copilul poate, de exemplu, să apeleze la un prieten imaginar pentru a-l ajuta să facă față unei pierderi.

Așa cum spune tatăl în film, nu ești niciodată prea bătrân să asculți o poveste. Nimeni nu poate să ne ia imaginile pe care le păstrăm în mintea noastră, imaginația noastră acționează ca o barcă de salvare în orice criză. Aș dori să recomand acest film de familie nu doar copiilor, ci și părinților și cadrelor didactice, care, prin intermediul exercițiilor din fișa pedagogică aferentă filmului și a evocării de imagini mentale, pot prelucra mai profund evenimentele din film și sentimentele care stau la baza lor. Astfel, copiii au posibilitatea de a se confrunta cu propriile probleme și dificultăți.

Despre Kádár Annamária

Dr. KÁDÁR ANNAMÁRIA este psiholog, conferențiar universitar al Extensiei Tîrgu Mureș a Facultății de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, linia maghiară, a Universității „Babes Bolyai”, Cluj-Napoca, facultate în cadrul căreia predă psihologie și pedagogia învățământului preșcolar și primar. Pentru elaborarea lucrării de licență și a tezei de doctorat a citit și studiat peste o mie de povești scrise de elevi din învățământul primar. A lucrat și ca psiholog școlar și ține, în continuare, traininguri de dezvoltare a inteligenței emoționale. Colaborează cu postul de televiziune Erdély TV, unde reprezintă vocea specialistului în emisiunea Pszihotrillák și are un podcast propriu cu titlul És boldogan éltek (Și au trăit până la adânci bătrâneți), iar conferințele și prezentările ei pline de carismă și temperamentale, așa cum e și ea, ținute în cadrul Nyitott Akademia din Budapesta, sunt savurate din plin de public și recompensate mereu cu aplauze furtunoase.

În limba română, prima ei lucrare tradusă a apărut în 2023 la Editura Kulcslyuk Kiado: Psihologia copilului și poveștile – Dezvoltarea inteligenței emoționale la vârsta copilăriei.

#KádárAnnamáriaRecomandă